„Cum dezvoltăm inteligența duhovnicească”

Evenimente

„Cum dezvoltăm inteligența duhovnicească”

Luni, 27 Iunie 2016

La început am primit cu emoție invitația de a susține un training în fața unor persoane majoritatea super-„trăinuite”. Mai apoi am luat-o ca o trimitere a Domnului de a-L vesti – pe El, voia Lui și iubirea Lui – pentru ca, după curs, să mi se așeze cele dinlăuntru cu tihnă și mulțumire ca după o lucrare nu ușoară, dar împlinită. Împlinită prin interacțiunea cu oameni care tocmai ei au făcut ca lucrarea să fie așa: oameni deschiși, doritori de cunoaștere și aprofundare a celor care țin mai mult de Dincolo decât de aici, oameni care au lucrat împreună și pe care i-am simțit prezenți în toate activitățile celor două zile, 22 și 23 aprilie a.c.

Despre ce am vorbit? Multe. Subiecte precum modul integrării inteligențelor multiple în lucrarea cu elevii și în viața noastră, sau ce aduce nou Inteligența Spirituală în acest peisaj, nu au făcut decât să pregătească partea a doua a cursului – rolul tainei spovedaniei și a legăturii cu un părinte spiritual, ca metode de dezvoltare a Inteligenței Duhovnicești.

Am primit, cu bucurie, semne că orele petrecute împreună cu cadrele didactice de la Școala Varlaam au fost pline de miez, de descoperiri interioare sau de validare a celor știute, au fost clipe în care ne-am îmbogățit și eu, și ei, toți fiind, până la urmă, elevi la Singurul Profesor și Inegalabilul Trainer: Hristos Domnul.

Oameni fiind, avem încă mult de lucrat, și cei ce suntem rânduiți a împătăși un conținut, o emoție, o stare, o motivare, și cei care sunt în postura de cursanți, uneori nu ușor de deschis unii față de alții, căci e greu să dăm acces gratuit oricui la ocnițele sufletului. Cert este că lucrarea ne este mai frumoasă, și nu atât de anevoiasă, când însoțim conținuturile teoretice cu o dorință sinceră de a fi alături de celălalt, când exercițiile sunt dublate de clipe de tăcere și momente de rugăciune împreună, când știm să râdem, la fel cum ne emoționăm când ne ținem de mână sau pomenim pe cei dragi prin precura de la Liturghie. Căci unul din momentele cele mai frumoase ale trainingului – și parte a lui, nu o „fereastră” – a fost și Sfânta Liturghie din ziua de pomenire a Sfântului Mucenic Gheorghe.

Ocrotiți de sfinții apropiați fiecăruia dintre cei ce am participat la curs, și aflați sub protecția Mucenicului Gheorghe, „purtătorul de biruință”, toți cei prezenți cred că am simțit cât de cât că da, putem fi biruitori peste neputințele noastre ori ale altora, cu atât mai mult cu cât suntem elevi la școala Celui care, „cu moartea pe moarte călcând”, ne-a deschis ușa spre biruința finală.

 

Părintele Damaschin Luchian

Înapoi
DOXOLOGIA Media, Mitropolia Moldovei si Bucovinei | © 2012 scoalavarlaam.ro